La poalele masivului Caraiman, sub crucea cu același nume, se înalță un vis, la propriu. Mănăstirea Caraiman din Bușteni a fost mai întâi visată, la mijlocul anilor ’90, de către părintele Gherontie. A fost nevoie de aproape jumătate de deceniu până când s-a ivit și în realitate, pe terenul Plaiul Palanca, supranumit și Poiana Soarelui, doi ani fiind necesari doar pentru a găsi locul prevestit de Fecioara Maria, în vis, ca fiind potrivit pentru înălțarea mănăstirii. Lăcaș ortodox, schitul Caraiman este alcătuit dintr-o mănăstire din lemn, un aghaizmatar și un corp de chilii. Curtea adăpostește un brad atipic, sub forma unui uriaș policandru. În jurul său, Gheorghe Gherontie Puiu a văzut-o pe Maica Domnului care i-a confirmat spațiul pentru zidire. În preajma bradului a fost înălțat, treptat, „Schitul cu un singur călugăr“, iar în jurul arborelui – aghiazmatarul, trunchiul coniferului fiind închis între patru pereți din lemn, împodobiți ulterior cu icoane și Sfânta Cruce. În interiorul mănăstirii, pelerinii se pot reculege, iar din curte pot admira celebra Cruce a Eroilor de pe vârful Caraiman – cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan, din ordinul Regelui Fedinand I și al Reginei Maria, precum și mica gospodărie monahală, adevărată atracție pentru cei mici, de vreme ce adăpostește găini, rațe, gâște, păuni, porumbei, fazani, iepurași sau ponei.
La Mănăstirea Caraiman din Bușteni se poate ajunge cu mașina, pe stradă Palanca ce pornește din DN 1, urcând câteva serpentine până la platoul unde este construit lăcașul de cult. Cei care vor să pășească pe urmele părintelui Gherontie și a visului acestuia, pot ajunge la mănăstire pe jos, lăsând strada Telecabinei din Bușteni în urmă, spre dreapta, și urcând pe o potecă prin pădure, pe sub umbra brazilor falnici. La capătul drumului, o lumină caldă va invada spațiul, scoțând la iveală masivul Caraiman și credința neclintită a unui om care a luptat pentru visele și misiunea sa.